Posts Tagged ‘Viata’

 

Astazi de dimineata, primeam un mail de la 9AM in a carui titul scira “Tehnici de supravietuire in inchisoare”. Nu am avut timpul necesar sa comentez asupra ei, dar acum vreau sa va arat si voua ce prostii ne mai spune onlineul romanesc.

Asa incepea articolul de pe 9am.ro

“Sa speram ca niciunul dintre voi nu va avea nevoie de aceste sfaturi, insa, nu se stie niciodata. Asa ca, iata cum poti supravietui in inchisoare.”

Interesant, ce sa zic, intradevar ne trebuie sa stim astfel de lucruri ca atunci cand suntem inchisi sa nu avem probleme…”nu se stie niciodata”.

Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca intradevar presa(online, pe hartie, etc) nu cauta decat sa castige cititori fara sa conteze ceea ce se scrie in articolele lor. Unele dintre ele fiind de tot rahatul, cu tembelisme si cretinisme cum numai la noi poti sa intalnesti. Scria si @iDante in urma cu ceva timp despre o stire plina de prostie a celor de la Realitatea si stati linistiti, sunt zeci in fiecare zi.

Asta este tara in care traim, cu “Stirile de la ora 5” pline de crime, violuri, etc., stiri de seara sau dimineata, in care nu se discuta decat despre politica fotbal si nenorociri…nu se intampla nimic bun si frumos in timpul unei zile, ci doar lucruri rele. Stai…cele “bune” nu se vand, am uitat.

Va las sa cititi si voi articolul ca…”nu se stie niciodata”

Twitter a atins pragul de 100 milioane de utilizatori inregistrati. Dintre acesti utilizatori, peste 40% acceseaza zilnic site-ul lor pentru a citi posturile scrise de altii. Twitter a declarat de curand ca nu toti cei care acceseaza aceasta platforma devin si utilizatori fideli.

Cunosc multe persoane care la sfatul meu sau din discutii despre aceasta retea, au accesat Twitter, dar doar o parte din ei au devenit utilizatori fideli, sau ma rog, utilizatori ce acceseaza Twitter cel putin o data la 2-3 zile. Unii dintre ei nu au inteles nici acum fenomenul si probabil ca nici nu o sa isi bata capul prea tare pentru ca nu e la fel de “plin de poze” si comentarii ca si Facebook si hi5. Lipseste si “like” de Twitter si poate ca si acesta este un motiv pentru care nu e ok.

Sunt foarte multe retele de socializare in acest moment si cu siguranta fiecare ne-am gasit locul mai mult sau mai putin, pe cel putin una dintre ele.

Recent mi-am incheiat activitatea inceputa in urma cu 7 ani 6 luni si 6 zile intr-un magazin partener Orange. Tin minte si acum telefonul primit pentru a ma prezenta la interviu, si cu inima cat un purice m-am prezentat a doua zi. Timid dar in acelasi timp increzator am intrat pe usa magazinului si am intalnit pe acel om care urma sa-mi fie sef si mai tarziu prieten si cu care inca pastrez o legatura foarte buna. Au fost ani in care am invatat serviciile Orange atat prin Sales Academy cat si prin problemele de zi cu zi cu care se prezentau clientii la magazinul nostru. Am invatat ce inseamna omul si pana unde poate sa duca mintea acestuia, sa reusesc sa recunosc pe aceia care vor sa profite de pe urma ta cat si pe cei care sunt cu adevarat oameni. Am invatat in acesti ani si am avut ocazia sa vad cam tot ce e in acest domeniu, de la vechile Philips Fizz sau Nokia 2110, 8110(Matrix Neo Phone) sau Siemens C10 si Bosch 207 pana la cele mai sofisticate smartphone-uri si tablete care se gasesc la ora actuala. Mi-au trecut prin maini mii de telefoane mobile, de toate felurile, toate marcile cunoscute sau mai putin cunoscute aduse de prin Asia, America, Africa, Australia, etc. Am invatat softuri de telefoane mobile si putin hardware(dar nu prea m-a pasiona). Am inteles care telefoane merita reparate si care nu, cum sa recunosti anumiti factori care le-au adus defectiunile(apa, socuri, etc). Am avut ocazia sa particip la mai multe cursuri Orange unde am intalnit colegi din alte magazine partenere cu care am impartasit experienta mea in acest domeniu. Au fost ani frumosi, cu lucruri frumoase si mai putin frumoase, cu clienti dificili si nervosi, nemultumiti si suparati adesea pe companie cat si pe alte lucruri marunte. Dupa toti acesti ani, pot sa spun ca ma declar invins de oboseala psihica acumulata in tot acest timp si acest lucru m-a facut sa renunt la acest job. Am luat o pauza in acest domeniu, zic eu definitiva(dar nu se stie ce mai imi rezerva viata) si incerc sa ma concentrez asupra altor lucruri pe care vreau sa le dezvolt si sa le creez in viata mea de acum incolo.

Chiar daca nu o sa mai am o legatura atat de directa cu aceste dispozitive nu inseamna ca de acum incolo nu o sa le mai studiez sau chiar sa le testez ori de cate ori am ocazia. Nu inseamna ca nu o sa mai scriu despre Orange sau alte chestii legate de serviciile mobile din tara noastra. Orice lucru care mi se va parea interesant o sa il impartasesc cu voi prin intermediul blogului meu.

Astazi, plimbandu-ma prin Arad am vazut cateva fenomene foarte interesante si unele foarte neobisuite pentru tara si clima noastra. Vant foarte puternic, parca eram in apropierea oceanului, chiar si o mica furtuna de nisip sau de praf, nu stiu exact, in partea de N-V a orasului. Vantul puternic iti incetinea masina iar camioanele se balansau atunci cand erau “lovite” de catre o rafala de vant. Plecand spre casa in jurul orei 19.30, condus de vant, intr-o localitate din judet am trecut  printr-o “perdea” de ploaie torentiala care nu a tinut decat vreo 200-300 de metrii, impinsa intr-o parte de vantul puternic. Departe se vedeau niste nori foarte negrii, care parca intrau in pamant si din care incerca sa se nasca un curcubeu timid. Foarte spectaculoase toate aceste fenomene insa trebuie sa fim convinsi ca mare parte din acestea se datoreaza incalzirii globale si e foarte clar ca trecem prin schimbari majore in ceea ce priveste clima, anotimpurile. Chiar vorbeam zilele trecute cu un prieten caruia ii spuneam ca iarna aceasta a fost una foarte scurta. Inceputa undeva tarziu in decembrie si care s-a terminat brusc undeva in martie.

Oare mai putem face ceva sa oprim aceste modificari sau deja este prea tarziu? Nimeni nu va putea sa raspunda la aceasta intrebare insa, putem toti, sa contribuim la reducerea poluarii si la crearea de pericole(Fokusima) pentru noi si pentru natura.

Vorbele sunt de prisos…

YouTube Preview Image

Uite ca se facu aproape o luna de cand nu am mai scris nimic pe acest blog. Din pacate timpul nu mi-a permis acest lucru. Sunt implicat si in alte proiecte(pe langa munca) si asta nu mi-a mai permis sa scriu si aici :(. Sper ca in curand sa mai aduc lucruri interesante pe acest blog si chestii pe care nu le intalnim pe totate blogurile.

Am incercat la inceput,  sa aduc stiri pentru ca mi s-a parut interesant insa am descoperit ca nu e ceea ce imi doresc de la acest blog si astfel m-am oprit din a mai scrie astfel de “stiri”.

Am gasit astazi un articol care m-a facut sa rad cand l-am citit si ma gadeam pana unde poate ajunge imaginatia unui om.

Politia din Columbia a capturat un porumbel care transporta droguri intr-o inchisoare.

Porumbelul avea atasat de corp un recipient cu 45 de grame de marijuana si din cauza greutatii nu a mai reusit sa-si ia zborul, scrie metro.co.uk.

Politistii, care supravegheau inchisoarea din Bucaramanga, au vazut ca porumbelul incerca sa zboare si au vrut sa-l ajute. Atunci au descoperit pachetelele atasate de corpul lui.

Oamenii legii spun ca porumbelul fusese antrenat sa distribuie droguri detinutilor.

Comandantul politiei din Bucaramanga, Jose Mendoza, a declarat ca nu este prima oara cand porumbeii- calatori sunt recrutatir pentru astfel de activitati.

Sursa.

Tot mai multor oameni le este teama sa spuna ce simt cu adevarat. Nu au curajul sa spuna parerea lor despre altii, parerea lor despre anumite lucruri, parerea lor despre anumite nedreptati, parerea lor despre multe nereguli din viata de zi cu zi. Nu au curajul sa ii spuna unui om in fata daca a gresit insa merg si “carcotesc” pe la colturi sau catre altii. Nu au curaj, de cele mai multe ori, sa infrunte adevarul. Chiar daca uneori esti hotarat sa spui lucrurilor pe nume se gaseste cineva care sa iti atraga atentia “poate te aude cineva”.

Multi nu au curajul sa spuna sefului lor ce gandesc de frica ca vor fi da-ti afara sau nu au curajul sa spuna despre un om “puternic” ceva din cauza ca le e frica de ce s-ar putea intampla ulterior. De ce? De ce ne e frica sa spunem lucrurile care ne dor, care ne framanta, nemultumirile noastre…Suntem o tara libera dupa ’89, sau cel putin asa credem cu totii insa nu ne si manifestam intotdeauna ca niste oameni liberi. Multi fac lucruri murdare si urate pentru ca suntem intr-o libera dar nu au curajul sa spuna un adevar fiindca se tem pentru ei. Suntem la fel cum ne povestesc parintii nostrii ca era inainte de ’89, cand trebuia sa fii foarte atent sa nu spui ceva “rau” ca erai pedepsit. Cati ani mai trebuie sa treaca pentru ca acesta frica sa treaca? Oare, daca generatia care ne conduce…se va evapora, vom avea curajul sa spunem ce simtim?

Cand vom scapa de “ciripitorii” care isi pierd vremea zi de zi prin tara asta si asculta la ce vorbesc cunostintele lor, vecinii lor ca mai apoi sa mearga sa spuna ce au auzit?

Spuneam in urma cu cateva saptamani niste lucruri pe care le consideram murdare, nereale, minciuni. Cautand dovezi desprea acestea am aflat ca intradevar erau niste minciuni spuse de oamenii pentru a obtine ceva de la alti oameni. Atunci am incercat sa le dezvalui fara sa imi dau seama ca “peretii” au urechi. De ce? Chiar trebuie sa ne lasam calcati in picioare?

Va doresc tuturor un Craciun Fericit, multa sanatate si credinta in Dumnezeu.

YouTube Preview Image

Prin 1996, in timpul liceului m-am apucat de fumat impreuna cu cativa prieteni cu care pauza de pauza si in orice timp liber aprindeam o tigara. Ne simteam extraordinar de maturi si de “smecheri” ca noi fumam. Parca fetele se uitau la noi mai bine decat daca nu am fi fumat. Am incercat de nenumarate ori sa ma las de fumat si cea mai lunga perioada a fost de aproximativ 5 luni dupa care ma apucam din nou, poate si din lipsa altei ocupatii(cand simteam nevoia) si sigur din cauza anturajului…toti prietenii mei fumau. In urma cu 2 ani si 5 luni, intr-o dimineata de 1 iulie m-am trezit foarte hotarat cu gandul “de azi nu mai fumez” si pot sa confirm ca pana in acest moment nu am pus tigara in gura niciodata, nici macar stinsa. La locul de munca nu puteam fuma, trebuia sa ies afara si iarna era destul de nasol si in plus de asta eram singurul care fuma. Tot in aceasta perioada mi-am luat un smartpohne adevarat…un HTC P3600(pe care il am si astazi) si pot sa spun ca m-a ajutat foarte mult in a ma lasa de acest viciu. De cate ori simteam nevoia de a fuma ma jucam, butonam HTC-ul sau cautam ceva pentru util pentru el(aplicatii, jocuri, etc) si pur si simplu uitam de tigara. In 2009, am descoperit iPhone 3G si de atunci nu pot sa zic ca am mai avut timp sa ma gandesc la tigari. Tot timpul imi era gandul la acest device de care nu ma saturam sa il butonez, sa il cercetez, sa caut aplicatii utile pentru el si pentru mine. Pot sa spun cu mare bucurie ca iPhone m-a ajutat sa ma las de fumat. Sambata seara eram in oras cu niste prieteni si unul dintre ei a facut cunostinta cu un 3GS in urma cu aproximativ 6-7 luni si de atunci e “fan iPhone”(acum are 4) ,si incearca sa se lase si el de fumat. Dintr-o discutie in alta, incercand sa ii dau cateva sfaturi la cum poate sa se lase de fumat, mi-a zis, spre surprinderea mea cam acelasi lucru care l-am zis si eu, “iPhone ma poate ajuta sa ma las de fumat!”.

De cate ori simte nevoia de a aprinde o tigara deschide un joc, twitter, appstore si altele si asta il face sa uite complet de tigari. Nu ii va fi usor(lucreaza barman intr-un bar de fumatori) insa cum pe mine iPhone m-a ajutat poate asa il ajuta si pe el. Nu stiu cat o sa ajute acest post si pe  altii, dar ideea e ca ori de cate ori simtim nevoia de a aprinde o tigara, acea nevoie trebuie inlocuita cu o placere si asa, treptat putem renunta definitiv la fumat.

Si dupa aceasta perioada, uneori simt nevoia sa aprind o tigara insa o uit repede pentru ca acum, cu iPhone 4 alaturi sigur nu o sa ma lase sa ma reapuc ;)

© Copyright 2010 - 2016 Adrian Benea . All Rights Reserved.

HostVision HostVision HostVision